Disclaimer: Pentru a permite cititorului să experimenteze pe deplin narațiunea scrisă în jurnal, Hive Mind nu a intervenit în textul de mai jos. Astfel, acestea sunt mărturii brute, needitate și necorecte ale observatorilor electorali independenți din România.

Georgi, 40 de ani - Observator la vot pentru prima dată. That’s Funky!

2024, România, Brașov

An greu, complicat, plin; anul tuturor alegerilor la noi în țară, dar și anul în care Pluto intră în Vărsător. De doi ani mă tot pregătesc pentru a face față acestui super an și mi se pare că, cu cât învăț, mă informez și fac mai mult, cu atât mai mult simt că nu am pregătirea necesară; clasicul discurs! Este totuși ceva ce n-am făcut până acum, în afară de a convinge random diaspora, apropiații și necunoscuții să iasă la vot: să fiu observator Funky! A fost cea mai tare experiență; de neratat!

Aș începe cu începutul, dar începutul a fost acum mega mult timp, așa că voi face un scurt rezumat până la partea cu ziua observării votului. De patru ani visez, lucrez, mă gândesc cum pot să fac tot ce-mi stă în putință pentru a apăra democrația din țara noastră. De atunci, am decis că-n 2024 voi vota după cum îmi spune inima și nu prin matematica votului, mă voi informa mai mult, voi observa îndeaproape procesul electoral și voi lua mai mult contact cu politicienii. Toate aceste decizii au venit odată cu intrarea aurâului** în parlament, fix cum ne-am trezit cu prmâul în 2000. După cum scriam mai sus, fiind un mare fan Funky, am făcut tot posibilul să lucrez cu ei, ceea ce s-a și întâmplat la un moment dat; apoi am aflat că au obținut acreditare pentru observatori la vot, m-am gândit mult, mi-am făcut promisiuni interne și într-un final am aplicat să devin și eu unul dintre vigilenți.

Mi-a venit kitul de observator acasă și l-am probat; arătam mega Funky cu rucsacul în spate, sticla pentru apă în mână și ecusonul semnat de Elena C. agățat de-un lanyard simplu la gât; m-am bucurat și speriat în același timp, dar mi-am dat cu reveneală și cu seriozitate maximă. Zilele au trecut super repede… am participat la traininguri, m-am documentat, m-am hrănit, am muncit, am dormit.

Cu câteva zile înainte îmi făcusem un plan super fain; totul era calculat astfel încât să mă pliez atât pe nevoile Funky, cât și pe ale mele. Pentru că eram la prima experiență de acest fel am ales varianta de observator mobil, doar la mine-n municipiu, timp flexibil. Mi-am făcut o hartă cu zonele în care aș dori să mă duc, începând cu secția la care votam eu - o recomandare super din partea Funky. A doua ar fi fost secția alocată; m-am uitat pe maps cum arată zona; nu-mi plăcea deloc, era spre marginea orașului; am mai fost pe acolo, o zonă industrială păzită de câini, în apropierea fostului centru pentru persoane fără adăpost. Ar fi urmat a treia secție, aflată la jumătatea drumului de întoarcere spre casă, aleasă special pentru că acolo votau niște prieteni de familie; aveam în minte ca la ei să fac o pauză de cafea la o discuție de deconectare. Apoi voiam pauză de masă, puțină liniște de cartier; după-amiază m-aș fi pus din nou în mișcare și aș fi bifat două secții din apropierea casei.

În realitatea de pe teren am reușit să mă țin destul de bine de plan, iar karma a fost cu mine. Așa cum a intrat Pluto în Vărsător în 2024, așa a intrat și Vărsătorul din mine în patru din cele cinci secții de votare plănuite. Unii dintre colegii mei observatori din alte părți au avut niște întâmplări de-a dreptul impresionante și halucinante. Chatul nostru de observatori încă bipăie; încă se găsesc nereguli, lumea încă are nevoie de ajutor, iar fraudele se pare că ajung la cotele Casei Poporului. La mine însă a fost fain! Foarte fain.

** Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) a intrat în 2020 în mirificul peisaj al politicii românești așa cum a intrat Partidul România Mare (PRM) în 2000: pe neașteptate și cu zgomot precum butoaiele goale care fac gălăgie multă. Teama mea cea mai mare este să nu mai trecem printr-un nou referendum ca cel din octombrie 2018… o teamă fondată ce mă va urmări probabil toată viața sau cel puțin cât timp trăiește, gândește și vorbește unul dintre liderii aurî, Claudiu Târziu; în continuare, pentru audiență, las un link și o lectură ușoară ce spune totul: https://www.facebook.com/claudiutarziuaur/posts/un-nou-referendum-pentru-familie%C3%AEn-urm%C4%83-cu-cinci-ani-pe-6-7-octombrie-2018-avea-/342870188293415/

9 iunie, ora 5:00, cartier Tractoru

M-am trezit conform planului, am verificat disponibilitatea mașinilor Uber/Bolt, iar la 5:30 eram gata de plecare astfel încât să ajung la secție la maxim 5:50. Voiam neapărat să particip la sigilarea geamurilor, urnelor, ștampilarea buletinelor etc. Nicio mașină disponibilă, niciun bus, iar mersul pe jos, fix în această zi, nu era cea mai bună opțiune pentru mine din mai multe puncte de vedere. La ora 6:00 am părăsit victorios casa, am mers pe jos cu cafeaua într-o mână și cu telefonul în cealaltă spre prima stație de bus care mă ducea în zona secției la care urma să și votez. La 6:45 scanam zona conform cu checklistul dat de Funky, iar în jurul orei 7 eram deja după o perdeluță și votam. Comisia m-a primit foarte fain, iar primul contact ca observator a fost wow! La 8:45 am ieșit, mi-am completat formularul, mi-am terminat cafeaua, am păpat o banană și am chemat un Uber care avea să mă ducă spre secția alocată. M-aș fi dus pe jos, aveam doar 25 de minute de mers, dar nop; nu în zona asta, nu! De data asta chiar am găsit o mașină și n-am lăsat șoferul să plece până nu m-a dus direct în curtea liceului. Inițial nimerise la o clădire unde erau doi câini lătrăcioși care amenințau cu drag și spor portiera pe care voiam să o deschid. Aș fi renunțat la orice tip de observare și tot n-aș fi ieșit din mașină.

9 iunie, ora 9:15, secția alocată

Am verificat perimetrul; afară totul era ok, niciun afiș, nicio persoană ciudată, nelalocul său. Mi se părea aproape ireal că la 50 de metri de acest liceu te aflai într-o zonă ce părea aproape părăsită, plină de pericole, iar în curtea liceului totul era fain, bine organizat, te simțeai în siguranță deși nu te păzea absolut nimic. Între timp mi-am dat seama că pustietatea și vibeul de nesiguranță era doar din cauza faptului că era duminică, liniște și totul închis. Mi-am făcut curaj, m-am dus la secție, m-am prezentat și am luat loc pe scaun. Știam că, dacă aș fi putut observa ceva, cu siguranță aici va fi locul. Dacă la prima secție vibeul era boem, brașovenesc, dat mai degrabă de faptul că eram la primul contact ca observator și mă aflam safe, în secția unde votam, la secția alocată spre care am pornit oricum cu o oarecare temere, nu mai era niciun vibe. Lumea era grăbită, stresată, comisia se uita la mine pe furiș, mă simțeam ca într-un scanner. Urnele erau dispuse altfel față de prima secție, iar timpul se scurgea diferit, dar nu se întâmpla nimic deosebit sau ilegal. La 10:30 am părăsit scaunul fără nicio intenție de a mai sta prin acea clădire mai mult decât îmi propusesem. Fu fain, dar suficient. Am chemat din nou mașina și m-am dus direct la prietenii mei unde m-am deconectat fain la o cafea slabă.

Atât de mult m-a prins deconectarea încât n-am mai ajuns la secția unde voiam, dar s-au dus ei și au votat iar eu am rămas acasă cu copiii. Așa că, în afară de rolul de observator, în acea duminică am fost și babysitter; m-am jucat piticot, am cântat și am păpat zacuscă cu pâine. Într-un final am ajuns acasă, mi-am terminat din treburi, m-am hrănit bine și am plecat la tura doi.

9 iunie, ora 17:45, penultima secție

Am plecat la drum cu o oarecare euforie combinată cu oboseală, dar și cu regretul că n-am bifat tot ce doream și că nu mă voi duce la numărarea voturilor deoarece a doua zi aveam job și multe alte treburi pe care trebuia să le fac. Am ajuns la secție, am verificat perimetrul, am intrat, am luat loc pe scaun. Era cea mai curată și cea mai ok încăpere în care am intrat să votez sau să observ ever. În contrast cu toată această perfecțiune, poziția scaunului de observator a fost pitită și dosită; aproape că speriam votanții care intrau în “cabinele”*** din spate. Nu aveam loc oricum în altă parte, încăperea era mică, nu a fost intenționată poziționarea mea acolo. La ora asta lumea părea mai obosită, tensionată, se plângea mai mult, iar eu căscam incontrolabil. A venit și iubita la vot - ăsta a fost și criteriul alegerii secției; ne-am salutat din priviri, iar cât timp a votat, eu mi-am luat la revedere de la președinte și comisie și am părăsit incinta. Totul ok și aici; a început o ploaie scurtă de vară. Am mers să mai terminăm câteva treburi, iar apoi ne-am despărțit: ea acasă, eu spre ultima secție. Pe drum mi-am luat o înghețată Twister care m-a trezit maxim.

*** anul acesta, toate secțiile bifate de mine au avut cabine triunghi unde aproape nu aveai loc să ștampilezi buletinul de vot; dacă aș fi avut doar un buletin poate mă descurcam, dar am avut cinci… O experiență teribilă ca votant, cu siguranță împărtășită și de alții.

9 iunie, ora 19:15, ultima secție înainte de nani

Am încheiat ziua de observator, o zi mega călduroasă, cu o prietenie faină. Pe când încă lingeam la înghețată și scanam perimetrul secției am recunoscut pe cineva care m-a salutat; parcă cunoșteam, parcă nu… era un mister total. De fapt nu făcusem niciodată cunoștință, doar ne-am recunoscut; ne intersectasem zilele trecute pe bus, dar nu schimbasem nici măcar un salut. Ne uitam unul la celălalt de parcă ne cunoșteam de-o viață; ceea ce ne unea era faptul că aveam aceleași valori. That’s awesome! M-a condus spre secție, era parte din comisie; acolo am încetat orice discuție de prietenie; persoana și-a reluat locul, eu am luat un loc pe scaunul de observator. Deși am stat foooarte puțin, a fost cea mai faină secție la care am stat; avea vibe de civism, corectitudine, implicare; mă simțeam acasă. Ultima secție fusese aleasă de mine pentru că am o prietenă care a votat acum pentru prima oară și m-a rugat să-i fiu aproape. Zis și făcut; când a ajuns ea, eu am părăsit scaunul, am urat tuturor o seară faină, chei perfecte*, odihnă maximă și am plecat spre casă. Totul ok și aici.

Aici se încheie și povestea mea de observator în care mi-am folosit mai degrabă instinctul decât cunoștințele, iar dacă ar fi să punctez ceva similar în toate secțiile în care am fost, ar fi faptul că, din momentul în care comisia afla cine sunt și care este scopul vizitei mele, aceasta încerca să facă totul cât mai corect, să respecte legea, ba chiar devenea “mai catolică decât Papa” - vorba unuia dintre mentorii noștri din accelerator. Mi-am propus ca la următoarele alegeri să fiu observator fix și deja am calculat două opțiuni: (1) trezit mai devreme sau ales o secție mai apropiată ce nu necesită transport, stat ca observator de la sigilare și ștampilare până aproape de ora închiderii; (2) încercat să dorm mai mult, mers ca observator în a doua jumătate de zi și vegheat asupra numărării voturilor. Vedem cum va fi, ce va ieși, ce karma și ce vibe îmi va aduce Pluto în Vărsător la următoarele alegeri.

De încheiere sau poate ar fi trebuit de început, pentru cei care încă nu știu, pe 9 iunie românii, sau unii dintre ei, au votat pentru localele comasate neconstituțional**** cu europarlamentarele. Practic, am fost obligați să intrăm în cabine cu cinci buletine de vot pe care și mie mi-a fost greu să le ștampilez, verific, bag în urne etc., deși mă pregătisem cu mult înainte și știam exact ce voi vota; partidele mici nu au avut timp suficient să se pregătească, iar la numărarea voturilor s-a creat acest haos impus și/sau dorit. Acum au trecut aceste alegeri; urmează prezidențialele în septembrie, iar la final de an, parlamentarele. În 2024 avem șansa să fim observatori până ne plictisim, dar până la următoarele alegeri vă recomand maxim să luați contact cu observatori și/sau să le căutați poveștile astfel încât să ajutați și voi, ca viitori observatori, la bunul mers al mecanismului de vot. Pace!

Ali, observator pentru prima dată în București

Anul 2024 e unul încărcat pentru cei care se implică civic, în multe țări din lume. Fac parte dintr-o comunitate marginalizată si legile care o protejează întârzie de mulți ani să evolueze (au fost date doare cele esentiale pentru integrarea in UE). Pare că tot mai mulți politicieni sunt dezinteresați de oamenii de rând, că avantajează pe unii în detrimentul majorității, așadar implicarea civică devine tot mai necesară. În cadrul voluntariatului am avut ocazia să cunosc câteva din persoanele extraordinare de la Funky Citizens și să învăț multe lucruri foarte utile pentru munca mea și a asociațiilor. Printre altele am aflat de oportunitatea de a fi observator la vot. Inițial cu reticență dar apoi cu entuziasm mi-am zis că vreau să știu ce se întâmplă în procesul exercitării dreptului nostru fundamental și, cât pot, să ajut să fie unul ce exprimă cu adevărat dorința societății. Iată cum a decurs prima experiență.

Pachetul de observatori al lui Ali. Fotografie de Ali.

Duminică 9 iunie, 6:10 dimineața

Pe la 6:10 plec către secția în care am fost repartizată de Funky. În drumul meu trec pe lângă alte 2, urmărind dacă există afișe electorale în preajmă. Toate bune. Ajung la secția aflată în cadrul unei grădinițe măricele. Mă prezint, președinta îmi verifică informațiile și îmi arată locul unde mai este o observatoare. Nimeni din secție nu e curioasă sau deranjată de prezența noastră, cum auzisem. Urnele sunt deja sigilate, ștampilele și tușierele așteaptă să fie folosite, se pregătesc buletinele de vot. Mai ajung și alte persoane care observă, unele fără ecusoane. La 7 intră primii alegători. SIMPV dă eroare la a 3-a persoană și încep telefoanele.

Deja se formează coadă. După 15 de minute de convorbiri ale președintei și operatoarei cu tehnicul se rezolvă și încep să curgă voturile. Membrii biroului încearcă să îndrume votanții către urnele corecte, sperând să nu le fie prea greu la numărătoare. Totul decurge bine, așa că decid să merg lângă. Mulțumesc președintei, menționând faptul că unele persoane care staționează nu poartă ecuson. "E candidat.” “Și ei nu poarta ecuson?” întreb mai mult pentru că nu-l recunosc. “Se pare că nu.”

În cealaltă sală găsesc mai mulți observatori, care se uită cu mult interes la ecusonul meu. "Funky?" Am înțeles ulterior de ce. Președintele și locțiitorul sunt relaxați și îmi indică locul unde ar trebui să stea observatorii; mă așez în acea zona, lăsând spațiu suficient și pentru alte persoane. Zic “unde ar trebui” pentru că ceilalți observatori, stau ceva mai aproape de urne. Și … observă foarte intens strict procesul de introducere a buletinelor. Ciudat. Sunt atâtea aspecte ce trebuie urmărite… Peste ceva timp înțeleg de ce: unui coleg observatori îi se atrage atenția că nu sta la locul indicat și că votul e secret.

După un timp un observator are un schimb de replici cu locțiitorul, vorbind destul de tare, că poți vota oriunde în localitate candidații Consiliului Județean, Președintele CJ și candidații pentru Parlamentul European. Acesta din urmă încearcă să-i explice că trebuie mers la secția unde este persoana arondată, că așa au fost instruiți. Deși e gălăgie, alegătorii intră, se miră de agitație, dar își văd de vot. Sfătuiesc observatorul să intre pe site-ul BEC și să citească atent comunicatul de presă din 7 iunie, pe care i-l și arăt. Cu 2 zile înainte de alegeri s-a decis că ne putem exprima doar votul la PE în alta localitate, chiar dacă în același județ. Oare n-au scos destule buletine? Acum 4 ani de ce s-a putut vota CJ și Președintele CJ în același județ? De ce se schimba legi și regulamente fix înainte de alegeri (ca decizia comasării luată cu 3 luni înainte, încălcând o lege)? Se lasă liniște, alegerile continuă, discuțiile membrilor revin la teme ușoare, de vara. Trag un ochi pe hartă și observ o secție cu galben, semnal că ar fi nevoie de un observator. Salut comisia, mulțumesc de găzduire și plec.

10:30, altă secție de votare, într-o grădiniță

Coada e până afară. Intru în secție și mă șochează cât de mică e sala, fără aer condiționat (l-au “condiționat” deschizând larg un geam și ușa). Președintele este vizibil stresat și menționează că mai este o observatoare (în pauză) și că va trebui să facem cu rândul. Înțeleg de ce, în sală sunt înghesuite câteva mese, urnele și cabinele de vot și o singură persoana poate circula printre ele. Urna EP e fix lângă scaunul pe care am ocazia să stau. Trebuie să îmi feresc picioarele să nu fiu călcată de alegători. Cum să încapă aici și membrii și alegătorii și observatorii? Oare la ce s-au gândit când au ales sala? Alegătorii se strecoară unii pe lângă alții, căutând urna corectă cu buletinele de vot în mână. Între timp președintele și locțiitorul pregătesc și înmânează membrilor buletine de vot noi. Văd persoane care rămân puțin blocate: “Ups, aici era președintele CJ, nu CJ. Oh well…”. Haos. Membrii vor avea mult de munca la numărătoare, dar votarea merge înainte, chiar daca greoi.

Apare cealaltă observatoare. Președintele îi spune să mai aștepte puțin afară, cât stau eu. Imediat intră un tip și începe să îi reproșeze că încalcă legea, că este dreptul observatorilor de a fi acolo și că lipsa spațiului nu este un motiv întemeiat pentru a refuza accesul acestora. I se permite accesului colegei, dar care, neavând loc lângă mine, rămâne la intrare, aproape de operator și foarte atentă și la mine. Ies și pe hol. Mă plimb printre alegători și observatori (care sunt prea mulți și stau în tocul ușilor); lumea pare totuși resemnată, își dorește doar să își exercite dreptul și să plece, după ce a stat 20-30 minute în soare. Sunt oameni simplii, familii cu copii, tineri la primele voturi, vecini care se reîntâlnesc și se salută. Oameni faini care lasă mămicile cu bebeluși să intre în față.

După o pauza, mai merg în câteva secții. Cam toate au fost marcate la un moment dat pentru observare. Nu sunt incidente majore. Într-o secție sunt redirecționate persoane care doresc să aleagă doar europarlamentarii. Membrii se impacientează. “Rămânem fară buletine de vot, e ultimul teanc.” Inițial sugerează alegătorilor să meargă și la alte secții, dar desigilează ultimul teanc și reiau după ce locțiitoarea revine de afara - în aceeași locație celelalte 3 secții au cozile aproape de poarta intrării în curte. Nici nu îndrăznesc să intru. Spațiul e și mai mic decât în cea descrisă anterior, e multă frustrare, foarte cald și oboseală mare. Rămân afară, mai ales că recunosc câțiva candidați, care îndrumă persoanele către cozile corecte. “Ce stradă? … Număr par sau impar? … Aici este coada… Da așa e, e foarte lungă.”

Seara, ora 21:30

Pe la 21:30 ajung la secția unde votez și rămân pentru numărătoare, alături de încă 7 observatori, înghesuiți într-un colț. Măcar avem acces la toaletă. Un alegător anunță că a găsit un buletin în cabină. Președinta îl verifică. Nu e null. Ne întreabă pe noi observatorii cum dorim să procedăm. Mă blochez. Noi luăm decizia? Ne uităm unii la alții, știind foarte bine că nu putem interveni în proces, indiferent de cine eram trimiși. Îi sugerez să sune la BEC dacă nu există o regulă clară, deși știu că votul ar trebui anulat. Se enervează, dar urmează procedura.

La 22:00 încă vreo 13 persoane doresc să voteze PE și trebuie desfăcut un nou teanc. Membrilor le pica fața. “Adică trebuie să anulăm restul…” Secția se închide cam la 22:30, conform procedurii. Se sigilează urnele. Buletinele de vot nefolosite se anulează în grup, că-s peste 1500. Trebuie completate cu pixul zeci de foi (eg. datele alegătorilor de pe listele suplimentare), că doar suntem în secolul 21. Trebuie numărate semnăturile și la sfârșit să dea totalul. După aproximativ o oră începe numărarea voturilor. Peste 3000 de buletine trebuie verificate. Doar prima urnă durează mai bine de o oră. La un moment dat rămân fără mese și folosesc urnele. Teoria e simplă, practica e oribilă.

Bineînțeles că nu e ca la manual, că am fi stat acolo până luni seara. Membrii ajută, iau și ei buletine la verificat, strigat și sortat. Locțiitoarea a completat acte toată noaptea, altă membră niște liste, alta procese verbale. Nu-i de mirare că sunt divergențe (președinta mi-a reproșat observația de mai devreme), că au intrat în secție duminică la 6 dimineața, ieșind luni după 8 dimineața. E inuman. Rând pe rând observatorii pleacă acasă. La un moment dat aflu că partidele au apelat la asociații pentru observatori. Chiar mă uimise câte asociații s-au mobilizat să asigure corectitudinea votului. Amuzant. Un membru chiar m-a întrebat “Serios că nu sunteți cu niciun partid?” Am râs în sinea mea și i-am răspuns că nu. “Păi și ce faceți aici, doamnă?” Mi-am dorit să văd cum se desfășoară procesul, am vrut să mă implic. Nu mă așteptam la asta.

Procesul e sortit eșecului. Douăzeci și șapte de ore (pentru președintă, locțiitoare, operatoare și membrii care au dus voturile nici nu vreau să știu numărul total). Toți membrii au zis că nu vor mai face asta niciodată, nu merită efortul ăsta. Cu toate astea consider că lucrurile s-au desfășurat surprinzător de bine. Membrii au lucrat foarte fain împreună, făcând din când în când glumițe, să mai destindă atmosfera. Au împărțit cu noi apă, suc, cafea, ronțăieli.

Așadar în teorie totul pare că funcționează, în practică e un dezastru. Normal că există greșeli și normal că e loc de fraudă. Partidele s-au folosit de lege să își aducă observatori. Sau poate e o altă strategie de blamare a ONG-urilor că îngreunează procesele? Nu-mi vine să cred câte lucruri încă trebuie făcute din pix în ziua de azi, deși există tableta. Oricum înregistrează informații, folosește-te de asta și automatizează măcar anumite procese, Statule. Sunt atâtea exemple bune de urmat în alte părți, oare de ce trebuie complicate lucrurile la noi? Oare trebuie pusă atâta presiune tot pe oamenii care muncesc 3-4 zile într-una?

Pentru observatori e mai lejer, deși vedeam cum se scrie de fraude pe grupul făcut de Funky. Eu am observat doar chestiuni minore, greșeli făcute din oboseală, de la condițiile execrabile. Iar suportul pe care l-am primit a fost extraordinar: materiale ușor de urmărit, o aplicație făină să ne împărțim util secțiile, traininguri, răspunsuri prompte, ușor de înțeles, atât de la persoanele din Funky, cât și de la cele cunoscătoare. A fost o experiență și o mobilizare extraordinar de faină și m-am simțit protecție și susținere permanentă. Sunt câteva persoane care au dormit câteva ore pe noapte timp de o săptămână (și cine știe câte săptămâni înainte). Sper că sunteți bine și ați reușit să vă liniștiți puțin. E efort mare pentru mulți, dar e util de știut ce se întâmplă în spatele “cortinei”. Să înțelegem un pic ce înseamnă democrația, ce sacrificii se fac și, sper eu, unde ar mai trebui umblat să ne fie tuturor bine. Mă bucur mult că am trecut prin asta. În ciuda întregii oboseli, aici e surpriza: bucuria de a vedea procesul, de a observa dorința oamenilor de a face lucrurile corect cu toate piedicile, de a mă implica și susținerea incomensurabilă. E de făcut măcar o dată în viață. Să fiți cu grijă pentru voi și pentru cei din jur.

Autorii: Georgi Țucan, Ali Șerban

Background illustration by: Funky Citizens

This article was published in partnership with Funky Citizens