„Minciunile nu doar că au dominat campania în jurul referendumului despre UE din Marea Britanie și alegerile [din 2016] din SUA, dar – mai grav – remediile obișnuite împotriva falsurilor, precum prezentarea adevărului susținut de dovezi, au devenit inutile. Dovezile au început să nu mai conteze. Mincinoșii au ridicat din umeri și au repetat minciuna. Când dovezile nu contează, politicienii nu pot fi trași la răspundere. Pentru democrații, această evoluție este periculoasă”.[1]
Fostul președinte SUA Barack Obama a avut observații similare[2] în discursurile sale încă din 2018, afirmând că istoria umană e plină de politicieni care au „mânărit” datele sau care au promis mai mult decât puteau livra, dar că, în trecut, oricine era prins se rușina cu asta. Diferența acum, susținea Obama, este că liderii mint fără rușine și insistă în minciună când li se arată că mint.
Alegeri (ne)informate
Diferența între politicienii „de școală veche” și cei noi poate fi astfel găsită în termenul „post-adevăr” – faptele nu mai contează, iar oamenii cred ceea ce simt că este adevărat. De aici rezultă că oamenii noștri nu pot face nimic rău niciodată, în timp ce oamenii lor nu pot face nimic bine, o perspectivă care nu are nicio legătură cu democrația.
Un criteriu esențial pentru ca o țară să fie o democrație este ca oamenii să poată face o alegere informată despre cine îi va reprezenta. Alegerile nu trebuie doar să fie libere și corecte, oamenii ar trebui să știe ce și pentru cine votează.
În timp ce dictatorii din țările fost comuniste și unele dictaturi de astăzi, precum China sau Coreea de Nord încearcă să blocheze să ajungă informația la cetățeni, mulți alți lideri autoritari au ales să instrumentalizeze media, umplând spațiul informațional cu falsuri, trolling, atacuri și alte forme problematice de comunicare.
Steve Bannon, unul dintre foștii aghiotanți ai lui Trump, a devenit celebru pentru că a desemnat media mainstream ca fiind inamicul real (al Republicanilor) și a afirmat că ei vor putea să o învingă „inundând spațiul cu rahat”[3].
Așa numita Agenție de Cercetare pe Internet (eg. Internet Research Agency) din Rusia, fondată de recent decedatul Evgheni Prigojin, este cunoscută pentru eforturile de a folosi dezinformarea pentru a influența alegerile din SUA.[4]
Rodrigo Duterte, fostul președinte din Filipine, a folosit o armată de troli și boți nu doar pentru a câștiga alegerile, dar și pentru a „intimida oamenii înspre tăcere și supunere” ulterior. O analiză a jurnaliștilor de la Rappler[5] a arătat că social media a fost un factor important în alegerea lui Duterte și că armata sa online a avut un impact pe termen lung asupra modificării opiniei publice – care a devenit mai tolerantă cu execuțiile extrajudiciare, în special în cazurile care includeau traficanți de droguri.
Ferdinand “Bongbong” Marcos Jr., noul președinte din Filipine folosește tactici similare. A câștigat alegerile printr-o campanie care a „spălat reputația dictaturii brutale și corupte a tatălui său, falsificând nu doar istoria țării dar și propria sa educație”, iar acum este hotărât să continue rescrierea istoriei.[6]
Aceeași metodă a fost folosită în Arabia Saudită, unde sute de oameni au fost angajați de o fabrică de troli din Riad pentru a intimida dizidenți[7] precum Jamal Khashoggi, jurnalistul care a fost în final asasinat, cel mai probabil la ordinul Prințului Saudit Mohammed bin Salman. Mai recent, un cetățean Saudit a fost condamnat la moarte pentru că a criticat conducerea țării pe platforma X (fostă Twitter), alimentând îngrijorările cu privire la conformarea prea facilă (cu dictatorii) din partea rețelelor sociale[8].
Tirania majorității
Transformarea spațiului informațional astfel încât să devină dominat de minciuni, boți și troli, nu doar că atacă principiul „alegerii informate” al democrațiilor, ci subminează un al doilea principiu, al protecției minorităților.
Constituțiile țărilor democratice asigură protecția drepturilor omului, incluzând diferite forme de protecție a minorităților. Aceasta este diferența principală între o democrație (modernă) și „tirania majorității”, care este uneori exprimată prin expresia „doi lupi și o oaie care votează ce să mănânce la cină”.
Dezinformarea, folosită pentru interese financiare sau politice, este foarte des orientată spre grupuri minoritare, pentru că identificarea unor probleme controversate și blamarea celor „diferiți” este o metodă tradițională a populiștilor și dictatorilor.
Imigranții sunt acuzați constant în SUA că ar aduce droguri și crime, deși astfel de acuzații au fost demontate.[9] Politicienii și media de dreapta răspândesc în mod constant teoria conspirațională „Marea înlocuire”[10], ce susține că elitele vor să înlocuiască majoritatea albă cu oameni de alte rase, care ar fi mai ușor de controlat.
Dezinformarea a dus la hărțuirea americanilor de etnie asiatică după răspândirea COVID. În Grecia, atacurile asupra migranților au crescut când au apărut narațiuni false acuzându-i că au provocat incendii. Frica de o „invazie hispanică în Texas” l-a făcut pe un tânăr de 21 de ani să conducă peste 1000 de km ca să ucidă mexicani, în august 2019.[11]
Persoanele LGBTQ+ sunt atacate în mod constant, considerate parte a unor conspirații a elitelor care vor să controleze lumea. Fostul președinte brazilian Jair Bolsonaro a folosit tema în campania din 2018, condamnând un „pachet al homosexualității”, susținând că rivalul său, Fernando Haddad, ar fi dorit să-l folosească pentru a promova homosexualitatea în rândul copiilor.[12]
Minoritatea vocală
Pe de altă parte, minoritatea vocală poate uneori să domine spațiul informațional prin „gălăgie”, completată cu acțiuni de intimidare. Asemenea situații sunt și ele periculoase pentru democrație, pentru că pot duce la blocarea oricărei acțiuni civice sau politice, precum și la limitarea participării cetățenilor în spațiul public la cei care sunt dispuși și capabili să reziste amenințărilor și hărțuirii.
Acțiunea din 6 ianuarie 2021 din SUA este un exemplu cunoscut de o minoritate care a încercat să întoarcă efectiv rezultatele unor alegeri prin amenințare cu violență.
Alt exemplu este activitatea organizației „Mame pentru libertate” (en. Moms for Liberty - MFL). Organizația a fost fondată în 2020, după ce Tina Descovich, activistă anti-COVID conectată la Partidul Republican din SUA a fost învinsă în alegerile pentru consiliul director al unei școli din Florida. Organizația a început prin a protesta împotriva măsurilor de prevenție anti COVID în 2021, dar a trecut rapid la hărțuirea unor membri din consiliul școlii, precum și a unor profesori.
Unii membri ai MFL au început să amenințe persoane din consiliu, numindu-i pedofili și afirmând că „Venim spre voi ca trenul! O să vă facem să implorați milă. Dacă ați crezut că în 6 ianuarie a fost rău, așteptați doar să vedeți ce am pregătit pentru voi!”.[13] Jennifer Jenkins, persoana care câștigase alegerile în fața lui Descovich, a fost o țintă predilectă. Cineva a urmărit-o într-un magazin și i-a spui fiicei sale minore „mama ta rănește copii mici”. Alți oameni au sunat-o pe telefonul personal să o insulte. Câteva tufe din curtea ei au fost distruse, iar pe gazon a fost turnat erbicid ca să apară scrisul “FU”.
Câțiva dintre membrii consiliului și angajații școlii au ales să demisioneze pentru a nu fi nevoiți să se confrunte cu hărțuirea intensivă și amenințările cu violență.
În alte exemple, scandalul poate duce la oprirea unor măsuri sau reforme necesare. De exemplu, România are probleme semnificative cu rata vaccinării, incluzând vaccinarea copiilor cu schema recomandată. Discuțiile despre amendarea legii astfel încât părinții care nu-și vaccinează copii să poată fi trași la răspundere a fost blocată în 2018 din cauza scandalului pornit de un mic grup de activiști anti-vaccin.
Mai recent, a fost propusă o „Strategie națională de vaccinare”, care a fost imediat atacată pentru că ar încerca să impună vaccinarea obligatorie, deși astfel de prevederi nu există. Autoritățile au reacționat afirmând că nu există un plan de a face vaccinarea obligatorie în viitorul apropiat, astfel că dezbaterea publică s-a încheiat, deși există multe țări dezvoltate care au o serie de vaccinuri obligatorii, incluzând Belgia[14], Cehia[15] și Franța[16].
Risipa de timp și resurse
În final, dezinformarea implică de asemenea irosirea unor resurse, inclusiv de timp și poate îngreuna activitatea activiștilor și organizațiilor non-guvernamentale. În primul rând, demontarea narațiunilor false este un proces mai dificil decât producerea lor. În al doilea rând, dezinformarea distrage atenția publicului de la probleme relevante și uneori le reinterpretează în moduri complet eronate, îngreunând orice fel de acțiune sau intervenție.
Mișcarea “#savethechildren”, derivată din QAnon[17], pretinde că urmărește creșterea gradului de conștientizare în chestiunea copiilor traficați/abuzați și impulsionarea autorităților să ia măsuri. Adepții mișcării susțin că astfel de activități sunt mușamalizate sau chiar sprijinite de personalități publice și politicieni. Dar mișcarea demonstrează o înțelegere eronată a problemei, care „evocă o imagine înșelătoare în care copiii sunt răpiți de persoane străine și transportați peste granițe pentru a fi vânduți pentru sex”[18], când în realitate „cele mai multe cazuri reale de minori traficați se referă la adolescenți care sunt împinși spre activități sexuale comerciale din cauza sărăciei extreme, abuzului sau altor circumstanțe devastatoare”[19].
În afară de faptul că mișcarea construiește o linie prin care alimentează QAnon și alte teorii conspiraționale cu noi adepți, pericolul este și în crearea confuziei între activitățile reale și ficționale de combatere a traficului. De exemplu, adepții mișcării sunt foarte activi în a ataca reclame și filme (precum „Micuțele dansatoare” / en. Cuties) pe motiv că ar face grooming – termenul folosit pentru a descrie pregătirea unor minori pentru a deveni victime docile ale abuzului sexual. În același timp sunt ignorate probleme reale, cum ar fi abuzurile sexuale care au loc în Biserică. În plus, narațiunile false pe acest subiect sunt de asemenea instrumentalizate de către politicieni de extremă dreapta atrași de teorii conspiraționale precum Lauren Bobert și Marjorie Taylor Greene, care le folosesc în atacuri asupra oponenților politici și asupra presei mainstream.
Un studiu din 2022[20] arată de asemenea că dezinformările despre copii traficați „redirecționează resurse și eforturi necesare ajutării victimelor și supraviețuitorilor”. Atenția devine concentrată pe cazuri senzaționaliste în timp ce fenomenul mai larg este ignorat, ceea ce duce la scăderea raportărilor din partea victimelor, din cauza invalidării experiențelor celor care au trecut prin abuzuri și anulării vocilor supraviețuitorilor.
Cea mai mare provocare a vieților noastre
Am afirmat repetat că informația problematică – dezinformare cu sau fără intenție, propaganda etc – este cea mai mare provocare a timpurilor noastre. Mulți prieteni și colegi consideră că e o exagerare, o hiperbolă; până la urmă se poate spune că e o percepție viciată de faptul că sunt scufundat în activitatea de combatere a dezinformării.
Totuși, nu este o exagerare și nu este o hiperbolă. Democrația nu moare doar „în întuneric” ci poate fi înecată în marea de minciuni în care unii continuă să verse, de-a dreptul cu furtunul. E timpul să luăm problema în serios.
[1] Henkel, I. 2021. Destructive storytelling: Disinformation and the Eurosceptic myth that shaped Brexit. Springer International Publishing. https://doi.org/10.1007/978-3-030-69503-3.
[2] https://edition.cnn.com/videos/politics/2018/11/03/barack-obama-blatant-lies-georgia-rally-sot-vpx.cnn https://news.yahoo.com/obama-deplores-leaders-lie-utter-loss-shame-161701228.html
[3] https://edition.cnn.com/2021/11/16/media/steve-bannon-reliable-sources/index.html
[4] https://edition.cnn.com/2023/02/14/europe/russia-yevgeny-prigozhin-internet-research-agency-intl/index.html
[5] https://www.rappler.com/nation/148007-propaganda-war-weaponizing-internet/
[6] https://www.nationthailand.com/blogs/perspective/40015561
[7] https://www.nytimes.com/2018/10/20/us/politics/saudi-image-campaign-twitter.html
[8] https://www.theguardian.com/world/2023/sep/04/twitter-saudi-arabia-human-rights-abuses
[9] https://academic.oup.com/oep/article-abstract/73/1/200/5572162, https://www.npr.org/2022/08/18/1118271910/many-americans-falsely-think-migrants-are-bringing-most-of-the-fentanyl-entering
[10] https://fivethirtyeight.com/features/the-twisted-logic-behind-the-rights-great-replacement-arguments/
[11] https://publicintegrity.org/politics/elections/anti-immigrant-rhetoric-spiked-in-this-election-heres-why-its-dangerous/
[12] https://www.cairn-int.info/journal-revue-internationale-de-philosophie-2022-1-page-87.htm
[13] https://www.mediamatters.org/critical-race-theory/unmasking-moms-liberty
[14] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2244783/
[15] https://www.bbc.com/news/world-europe-56669397
[16] https://hal.science/hal-01789212/document
[17] https://apnews.com/article/election-2020-donald-trump-child-trafficking-illinois-morris-aab978bb7e9b89cd2cea151ca13421a0
[18] https://mediamanipulation.org/case-studies/savethechildren-how-fringe-conspiracy-theory-fueled-massive-child-abuse-panic
[19] idem
[20] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9531675/