Dezinformarea a avut întotdeauna o dimensiune internațională. În unele cazuri, campaniile de dezinformare au urmărit intenționat să ajungă la un public internațional, pentru a susține anumite interese geopolitice. Așa-numita operațiune „Infektion”, campania KGB din anii ’80, a încercat să convingă lumea că HIV/SIDA era o invenție americană, pentru a permite Uniunii Sovietice să pretindă un ascendent moral.

Narațiunea care susțină că Ucraina ar fi fost condusă de naziști nu a început în 2022, ci încă înainte de Revoluția „Maidan” din 2014, pentru a se pregăti „terenul” pentru o invazie militară.

Alte narațiuni, în general legate de teorii conspiraționale, cum ar fi „Pământul plat”, „aselenizarea este o farsă” sau „atacurile din 11 septembrie au fost o acțiune internă”, au devenit globale datorită mecanismelor lor interne. Aceste teorii construiesc pe neîncrederea în autorități, oferă explicații simple pentru fenomene complexe și fac oamenii să se simtă speciali pentru că ar avea acces la adevăruri ascunse.

Cu toate astea, odată cu creșterea utilizării rețelelor sociale, narațiunile false devin chiar mai globalizate, fie prin importarea și adaptarea lor în diferite țări după apariție, fie prin traducerea directă în diverse limbi. Acest proces nici nu mai necesită vreo tehnică avansată pentru a fi implementat, câtă vreme fluxul nu mai este „împins” de actorii originali, cât „tras” de agenți locali care au interese proprii. O altă evoluție interesantă este că multe dintre aceste narațiuni vin acum din țări vorbitoare de limba engleză (în special SUA dar și Marea Britanie într-o oarecare măsură), concurând cu media rusească.

Adoptarea și adaptarea QAnon

Un exemplu relevant este QAnon, teoria conspirației centrată în jurul ideii că o serie de personalități publice ar fi parte dintr-o cabală satanică, implicată nu doar în exploatarea sexuală a copiilor ci le consumă și sângele în diverse ritualuri. QAnon a devenit o mișcare în SUA începând cu 2017, în mandatul lui Donald Trump, văzut ca principalul oponent al cabalei.

Deși a început ca o mișcare centrată pe SUA, QAnon s-a răspândit în multe țări din Europa dar și Japonia, parțial din cauza pandemiei COVID, crizele fiind cunoscute că accelerează răspândirea dezinformării și propagandei.

Cea mai mare mișcare QAnon din afara SUA este în Germania, după cum arată câțiva cercetători. Adepții germani ai QAnon s-au dovedit legați de mișcarea „Reichsbürger” (ro. Cetățean al Reich-ului) – un grup fondat pe afirmația că Imperiul German (1871 – 1918) încă există, în timp ce Guvernul Federal este o unealtă de ocupație a Aliaților, baza americană de la Rammstein fiind forța de ocupație. Totuși, ei au reușit să adapteze mesajele QAnon pe interesele proprii, minimizând referirile la Trump și înlocuindu-le cu un nou accent pe răsturnarea guvernului. În decembrie 2022, mai multe persoane asociate cu mișcarea QAnon – Reichsbürger au fost arestate pentru că ar fi planificat o lovitură de stat, motivați de convingerea că Germania este condusă de așa-numitul „stat paralel”.

Conspiraționiștii din Japonia au găsit și ei inspirație în QAnon și au creat „divizii” locale ale mișcării, care acoperă teme clasice precum anti-vaccinismul, dezinformarea 5G sau convingerea că elitele globaliste vor să decimeze populația. Peste toate astea au adăugat câteva teme japoneze, cum ar fi ideea că familia imperială a Japoniei ar fi fost înlocuită de „falsuri” și că Împăratul Hirohito (1926 – 1989) ar fi fost agent CIA.[1]

QAnon este populară și în Franța, sprijinită de „Gilets jaunes” („Vestele Galbene”) și activiștii anti-vaccinare, în Marea Britanie, unde a prins la adepții Brexit, dar și în România, adoptată de așa-numiți „patrioți” care promovează anti-vaccinism, mesaje anti LGBT și cred că ne aflăm într-un Război Mondial între Bine și Rău.

QAnon a fost ușor de „importat” pentru că a fost dezvoltat ca o teorie conspirațională de tip big tent, adică una care prosperă din adăugarea ideilor noi, câtă vreme crezul principal – de a lupta împotriva „sistemului opresiv” care conduce lumea, rămâne încă valid. În mod interesant, primii care au adoptat QAnon în alte țări decât SUA se consideră suveraniști, adică naționaliști și populiști, deci oameni care în mod normal resping ceea ce ei percep a fi „hegemonia SUA”.

Alte exemple din România

Deși QAnon România a rămas o mișcare marginală, există alte exemple de narațiuni americane care alimentează dezinformarea din România, cum ar fi „statul paralel” și frauda electorală.

Statul paralel

În 2017, Donald Trump și suporterii săi au început să folosească termenul deep state („stat profund”) pentru a se referi la un grup secret de birocrați și personalități media și din instituțiile de forță, care ar fi lucrat împotriva lui. Între timp, în România, liderul PSD (Partidul Social Democrat) Liviu Dragnea, încerca impunerea unor reforme despre care mulți considerau că ar fi slăbit sistemul de justiție. În fața unor proteste semnificative, liderii PSD și câteva organizații media au susținut că protestatarii ar fi fost plătiți de George Soros și că ar fi fost parte dintr-o lovitură de stat organizată de interese străine.

Destul de rapid, aceste narațiuni au fost strânse sub termenul de „stat paralel”, o adaptare a „statului profund”. Ca și în SUA, oricine critica sau se opunea viziunii lui Dragnea cu privire la guvernare era considerat un colaborator sau susținător al statului paralel. Între susținători au ajuns să fie incluse NATO și Uniunea Europeană: „Cred că toți partenerii noștri străini ar trebui să admită că au încurajat, chiar finanțat parțial acest stat paralel și acest sistem odios”.[2] După decăderea lui Dragnea, narațiunea a dispărut subit, devenind o temă marginală, la care se face referire ocazional.

Dezinformare în jurul alegerilor

Câțiva ani mai târziu, în toamna anului 2020, România a organizat alegeri locale, atenția fiind concentrată pe o serie de curse strânse în care lideri PSD erau concurați de candidați susținuți de PNL (Partidul Național Liberal) și USR (Uniunea Salvați România). O asemenea cursă a avut loc în Sectorul1 din București, între Dan Tudorache (PSD) și Clotilde Armand (USR).

Pentru că rezultatele erau foarte apropiate, ambele părți s-au acuza de fraudă electorală. Inițial, Armand a acuzat un membru PSD că ar fi folosit ilegal o serie de documente ținând de alegeri. Dar când totalurile începeau să arate că Armand urmează să câștige, mai multe organizații media și o serie de influenceri apropiați de PSD au început să susțină că unii membri USR ar fi comis fraudă. Postul TV Antena 3 a rulat un clip din camera internă a biroului electoral, pretinzând că în imagini se arată cum membri USR au acces ilegal la voturile deja arhivate. Reprezentanții PSD, dar și o serie de influenceri, au postat reportajul pe profilele personale de social media, cerând reluarea alegerilor.

Autoritățile au clarificat că în clip nu se arată acțiuni incorecte: oamenii aflați în sală verificau procesele verbale și nu voturile, având supravegherea corespunzătoare. Totuși, dezinformarea a continuat.

Între timp, alegerile din 2020 din SUA erau în desfășurare, cu Donald Trump afirmând preventiv că poate pierde doar dacă va fi o fraudă electorală semnificativă. Ce a urmat după înfrângerea sa este bine-cunoscut: proteste, teorii conspiraționale sub steagul „opriți furtul” (stop the steal), culminând în atacul din 6 ianuarie 2021 asupra Capitolului SUA, de către o mulțime de suporteri ai lui Trump. Deși echipa de campanie a lui Trump a încercat totul pentru a întoarce rezultatele, inclusiv peste 60 de acțiuni în justiție, frauda nu a fost de găsit.

Cu toate astea, îndrăzneala și insistența cu care această narațiune falsă a continuat să fie răspândită nu au trecut neremarcate. Mai multe publicații și influenceri din România s-au inspirat astfel să mențină povestea vie.

În aprilie 2021, apoi în august 2021, mai multe articole au susținut fals că o nouă numărătoare a voturilor ar fi arătat că a existat fraudă și că Armand ar fi pierdut. România TV a prezentat noi imagini, pretinzând că o arată pe Armand căutând în saci cu buletine de vot, afirmații demonstrate ulterior a fi false.

În România, ca și în SUA, narațiunea fraudei electorale nu este prezentă în mod semnificativ dar este reluată de fiecare dată când apare vreo „ocazie”. De exemplu, Oana Lovin, un cunoscut influencer al dezinformării, a folosit incidentul de la Eurovision (2022) pentru a aminti de povestea fraudei. Ea scrie într-o postare, lângă o captură de ecran din clipurile cu frauda deja demontate „oamenii ăștia nu vă lasă să votați pentru un cântec și voi credeți că vă permit să vă alegeți liderii?”.

Insistența în răspândirea narațiunii fraudei în lipsa dovezilor, chiar în ciuda dovezilor contrare, sugerează că această campanie de dezinformare va continua pentru viitorul apropiat, pentru un public deja convins.

Conectarea României la media alternativă de limbă engleză

Pentru că engleza este limba străină dominantă în România și pentru că agenții dezinformării au nevoie de inspirație în mod constant pentru a păstra ridicat „nivelul amenințării”, aceștia s-au conectat la media alternativă din SUA și Marea Britanie, urmărind personalități media precum Carlson Tucker, organizații precum Project Veritas și diferite publicații online precum Lifesitenews, GlobalResearch și DailyMail.

Această conectare implică adoptarea unor narațiuni din media alternativă[3] globală și prezentarea lor publicului român, dar și traducerea directă a unor articole. De exemplu, site-ul anti-vaccinist ActiveNews a publicat sute de articole ce promovează teorii conspiraționale, traduse din engleză. Subiectele variază de la teorii despre Forumul Economic Mondial, Bill Gates și George Soros la atacuri asupra liderilor Partidului Democrat din SUA precum Nancy Pelosi și chiar diverse „panici morale”. De exemplu, narațiunea care a susținut că guvernul SUA vrea să scoată în afara legii cuptoarele pe gaz a ajuns în România ca dovadă elitele lumii vor să decidă asupra modului în care ne trăim viața.

Ironic, toate narațiunile false ating o metanarațiune care afirmă că globaliștii vor să controleze lumea prin pandemii false, „seruri” periculoase (vaccinuri), războaie și digitalizare, dar sunt susținute cu mesaje care vin direct din ecosistemul global.

În afară de a sublinia aceste aspecte prietenilor sau rudelor care ar putea fi tentate de „lupta împotriva globalismului”, putem lua în considerare câteva implicații.

În primul rând, cei care sunt activi în combaterea dezinformării ar trebui să se străduiască să se conecteze la colegii lor din alte țări, pentru că lupta împotriva unui fenomen global presupune o abordare globală.

În al doilea rând, dacă discuția despre contribuția Rusiei la dezinformare a devenit o obișnuință, ar trebui să fim atenți și la narațiunile concepute în Vest.

În al treilea rând, ar trebui să ne străduim să combatem aceste narațiuni cât mai aproape de sursă; când deja devin globale ar putea fi prea târziu.


[1] Detalii: https://www.dw.com/en/why-the-pro-trump-qanon-movement-is-finding-followers-in-japan/a-56333553

[2] https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/dragnea-nato-si-ue-au-finantat-statul-paralel-944886.

[3] Publicații și influenceri care răspândesc dezinformare, teorii conspiraționale și propagandă, pretinzând că oferă o voce pentru „opinii alternative” care intră în conflict cu pozițiile mainstream